First Epistle of Paul to the Corinthians, глава 2

C‚t despre mine, fraţilor, c‚nd am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau Ónţelepciune strălucită.

Căci n-am avut de g‚nd să ştiu Óntre voi altceva dec‚t pe Isus Hristos şi pe El răstignit.

Eu Ónsumi, c‚nd am venit Ón mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur.

Şi Ónvăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau Ón vorbirile Ónduplecătoare ale Ónţelepciunii, ci Óntr-o dovadă dată de Duhul şi de putere, pentru ca credinţa voastră să fie Óntemeiată nu pe Ónţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.

Totuşi ceea ce propovăduim noi printre cei desăv‚rşiţi, este o Ónţelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntaşilor veacului acestuia, care vor fi nimiciţi.

Noi propovăduim Ónţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o r‚nduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai Ónainte de veci, şi pe care n-a cunoscut-o nici unul din fruntaşii veacului acestuia; căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei.

Dar, după cum este scris: ÑLucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile, pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.î Nouă Ónsă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile ad‚nci ale lui Dumnezeu.

Œn adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului, care este Ón el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu.

Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile, pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său.

Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri Ónvăţate de la Ónţelepciunea omenească, ci cu vorbiri Ónvăţate de la Duhul Sf‚nt, Óntrebuinţ‚nd o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti.

Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, sunt o nebunie; şi nici nu le poate Ónţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.

Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el Ónsuşi nu poate fi judecat de nimeni.

Căci Ñcine a cunoscut g‚ndul Domnului, ca să-I poată da Ónvăţătură?î Noi Ónsă avem g‚ndul lui Hristos.