Book of Micah, глава 7

Vai de mine! Căci parcă sunt la str‚ngerea poamelor, şi la str‚ngerea bobiţelor după culesul strugurilor: nu mai este nici un strugure de m‚ncare, nici cea dint‚i smochină, dorită de sufletul meu!

S-a dus omul de bine din ţară, şi nu mai este nici un om cinstit printre oameni; toţi stau la p‚ndă ca să verse s‚nge, fiecare Óntinde o cursă fratelui său.

M‚inile lor sunt Óndreptate să facă rău: c‚rmuitorul cere daruri, judecătorul cere plată, cel mare Óşi arată pe faţă ce doreşte cu lăcomie, şi astfel merg m‚nă-n m‚nă.

Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai cinstit este mai rău dec‚t un tufiş de spini. Ziua vestită de toţi proorocii Tăi, pedeapsa Ta se apropie! Atunci va fi uluiala lor.

Nu crede pe un prieten, nu te Óncrede Ón ruda cea mai de aproape; păzeşte-ţi uşa gurii de cea care Óţi stă Ón braţe!

Căci fiul batjocoreşte pe tatăl, fata se scoală Ómpotriva mamei ei, nora Ómpotriva soacrei sale; vrăjmaşii omului sunt cei din casa lui! ñ Eu Ónsă voi privi spre Domnul, Ómi voi pune nădejdea Ón Dumnezeul m‚ntuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta.

Nu te bucura de mine, vrăjmaşă, căci chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăşi, chiar dacă stau Ón Óntuneric, totuşi Domnul este Lumina mea!

Voi suferi m‚nia Domnului, căci am păcătuit Ómpotriva Lui, ñ p‚nă ce El Ómi va apăra pricina şi-mi va face dreptate; El mă va scoate la lumină, şi voi privi dreptatea Lui.

C‚nd va vedea vrăjmaşa mea lucrul acesta, va fi acoperită de ruşine, ea, care-mi zicea: ÑUnde este Domnul, Dumnezeul tău?î Ochii mei Óşi vor vedea dorinţa Ómplinită faţă de ea. Atunci ea va fi călcată Ón picioare ca noroiul de pe uliţă.

Œn ziua, c‚nd Óţi vor zidi iarăşi zidurile, Ón ziua aceea ţi se vor lărgi hotarele.

Œn ziua aceea, vor veni la tine, din Asiria p‚nă Ón Egipt, din Egipt p‚nă la r‚ul, de la o mare la alta, şi de la un munte la altul.

Dar mai Ónt‚i ţara va fi pustiită din pricina locuitorilor ei, Ón urma faptelor lor rele.

Paşte-Ţi poporul cu toiagul Tău, paşte turma moştenirii Tale, care locuieşte singură Ón pădurea din mijlocul Carmelului; ca să pască pe Basan şi Ón Galaad, ca Ón zilele de altă dată.î ñ ÑŒţi voi arăta lucruri minunate, ñ zice Domnul, ca Ón ziua c‚nd ai ieşit din ţara Egiptului.î ñ Neamurile vor vedea lucrul acesta, şi se vor ruşina, cu toată puterea lor; vor pune m‚na la gură, şi Óşi vor astupa urechile.

Voi linge pulberea, ca şarpele; vor ieşi tremur‚nd ca t‚r‚toarele păm‚ntului, afară din cetăţuile lor, vor veni pline de frică Ónaintea Domnului, Dumnezeului nostru, şi se vor teme de Tine.

Care Dumnezeu este ca Tine, care ierţi nelegiuirea, şi treci cu vederea păcatele rămăşiţei moştenirii Tale? El nu-Şi ţine m‚nia pe vecie, ci Œi place Óndurarea!

El va avea iarăşi milă de noi, va călca Ón picioare nelegiuirile noastre, şi vei arunca Ón fundul mării toate păcatele lor.

Vei da cu credincioşie lui Iacov, şi vei ţine cu Óndurare faţă de Avraam, ce ai jurat părinţilor noştri Ón zilele de odinioară.í