First Epistle of Paul to the Corinthians, глава 9

Nu sunt eu slobod? Nu sunt eu apostol? N-am văzut eu pe Isus, Domnul nostru? Nu sunteţi voi lucrul meu Ón Domnul?

Dacă nu sunt apostol pentru alţii, sunt măcar pentru voi; căci voi sunteţi pecetea apostoliei mele Ón Domnul.

Iată răspunsul meu de apărare Ómpotriva celor ce mă cercetează.

N-avem dreptul să m‚ncăm şi să bem?

N-avem dreptul să ducem cu noi o soră, care să fie nevasta noastră, cum fac ceilalţi apostoli, şi fraţii Domnului, şi Chifa?

Ori numai eu şi Barnaba n-avem dreptul să nu lucrăm?

Cine merge la război pe cheltuiala sa? Cine sădeşte o vie, şi nu măn‚ncă din rodul ei? Cine paşte o turmă, şi nu măn‚ncă din laptele turmei?

Lucrurile acestea le spun după felul oamenilor? Nu le spune şi Legea?

Œn adevăr, Ón Legea lui Moise este scris: ÑSă nu legi gura boului care treieră gr‚ul!î Pe boi Ói are Ón vedere Dumnezeu aici?

Sau vorbeşte El Ónadins pentru noi? Da, pentru noi a fost scris astfel; căci cine ară, trebuie să are cu nădejde, şi cine treieră gr‚ul, trebuie să-l treiere cu nădejdea că va avea parte de el.

Dacă am semănat printre voi bunurile duhovniceşti, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice?

Dacă se bucură alţii de acest drept asupra voastră, nu ni se cade cu mult mai mult nouă? Dar noi nu ne-am folosit de dreptul acesta; ci răbdăm totul, ca să nu punem vreo piedică Evangheliei lui Hristos.

Nu ştiţi că cei ce Óndeplinesc slujbele sfinte, sunt hrăniţi din lucrurile de la Templu, şi că cei ce slujesc altarului, au parte de la altar?

Tot aşa, Domnul a r‚nduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia, să trăiască din Evanghelie.

Dar eu nu m-am folosit de nici unul din aceste drepturi. Şi nu vă scriu aceste lucruri ca să cer să se facă aşa cu mine; căci aş vrea mai bine să mor dec‚t să-mi ia cineva pricina mea de laudă.

Dacă vestesc Evanghelia, nu este pentru mine o pricină de laudă, căci trebuie s-o vestesc; şi vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia!

Dacă fac lucrul acesta de bună voie, am o răsplată. Chiar dacă-l fac de silă, este o isprăvnicie care mi-a fost Óncredinţată.

Care este atunci răsplata mea? Este să vestesc fără plată Evanghelia, pe care o vestesc, şi să nu mă folosesc de dreptul meu Ón Evanghelie.

Căci, măcar că sunt slobod faţă de toţi, m-am făcut robul tuturor, ca să c‚ştig pe cei mai mulţi.

Cu Iudeii, m-am făcut ca un Iudeu, ca să c‚ştig pe Iudei; cu cei ce sunt sub Lege, m-am făcut ca şi c‚nd aş fi fost sub Lege (măcar că nu sunt sub Lege), ca să c‚ştig pe cei ce sunt sub Lege; cu cei ce sunt fără Lege, m-am făcut ca şi cum aş fi fost fără lege (măcar că nu sunt fără o lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Hristos), ca să c‚ştig pe cei fără lege.

Am fost slab cu cei slabi, ca să c‚ştig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să m‚ntuiesc pe unii din ei.

Fac totul pentru Evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.

Nu ştiţi că cei ce aleargă Ón locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar Ón aşa fel ca să căpătaţi premiul!

Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte, se supun la tot felul de Ónfr‚nări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună, care se poate vesteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună, care nu se poate vesteji.

Eu, deci, alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti Óncotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte Ón v‚nt.

Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin Ón stăp‚nire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu Ónsumi să fiu lepădat.