1 Samuel, глава 30

C‚nd a ajuns David cu oamenii lui a treia zi la Ţiclag, Amaleciţii năvăliseră Ón partea de miazăzi şi Ón Ţiclag. Ei nimiciseră şi arseseră Ţiclagul, după ce luaseră prinşi pe femei şi pe tot cei ce se aflau acolo, mici şi mari. Nu omor‚seră pe nimeni, dar luaseră totul şi plecaseră.

David şi oamenii lui au ajuns Ón cetate, şi iată că era arsă; şi nevestele, fiii şi fiicele lor, fuseseră luate prinse.

Atunci David şi poporul care era cu el au ridicat glasul, şi au pl‚ns p‚nă n-au mai putut pl‚nge.

Cele două neveste ale lui David: Ahinoam din Izreel, şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal, fuseseră luate şi ele.

David a fost Ón mare str‚mtorare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toţi erau amăr‚ţi Ón suflet, fiecare din pricina fiilor şi fetelor lui. Dar David s-a Ómbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui.

El a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec: ÑAdu-mi efodul!î Abiatar a adus efodul la David.

Şi David a Óntrebat pe Domnul: ÑSă urmăresc oastea aceasta? O voi ajunge?î Domnul i-a răspuns: ÑUrmăreşte-o, căci o vei ajunge şi vei izbăvi totul.î Şi David a pornit, el şi cei şase sute de oameni care erau cu el. Au ajuns la p‚r‚ul Besor, unde s-au oprit cei ce răm‚neau la coadă.

David i-a urmărit mai departe, cu patru sute de oameni; dar două sute de oameni s-au oprit, fiind prea obosiţi ca să mai treacă p‚r‚ul Besor.

Pe c‚mp au dat peste un om Egiptean, pe care l-au adus la David. I-au dat să măn‚nce p‚ine şi să bea apă, şi i-au mai dat şi o legătură de smochine şi două legături de stafide. După ce a m‚ncat, i-au venit iarăşi puterile, căci nu m‚ncase şi nu băuse apă de trei zile şi trei nopţi.

David i-a zis: ÑAl cui eşti, şi de unde eşti?î El a răspuns: ÑSunt un băiat egiptean, Ón slujba unui Amalecit, şi de trei zile stăp‚nul meu m-a părăsit pentru că eram bolnav.

Am năvălit Ón partea de miazăzi a Cheretiţilor, pe ţinutul lui Iuda şi la miazăzi de Caleb, şi am ars Ţiclagul.î David i-a zis: ÑVrei să mă duci la oastea aceasta?î Şi el a zis: ÑJură-mi pe Numele lui Dumnezeu că nu mă vei omorÓ şi nu mă vei da pe m‚na stăp‚nului meu, şi te voi pogorÓ la oastea aceasta.î El i-a slujit astfel de călăuză. Şi Amaleciţii erau risipiţi pe tot ţinutul, m‚nc‚nd, b‚nd şi juc‚nd, de bucuria prăzii celei mari pe care o luaseră din ţara Filistenilor şi din ţara lui Iuda.

David i-a bătut din zorii zilei p‚nă a doua zi seara, şi n-a scăpat nici unul din ei, afară de patru sute de tineri, care au Óncălecat pe cămile şi au fugit.

David a scăpat astfel tot ce luaseră Amaleciţii, şi a scăpat şi pe cele două neveste ale lui.

Nu le-a lipsit nimeni, de la mic p‚nă la mare, nici fiu, nici fiică, nici un lucru din pradă, nimic din ce li se luase: David a adus Ónapoi totul.

Şi David a luat toate oile şi toţi boii; şi cei ce m‚nau turma aceasta şi mergeau Ón fruntea ei, ziceau: ÑAceasta este prada lui David!î David a ajuns la cei două sute de oameni care fuseseră prea obosiţi ca să mai meargă după el şi pe care-i lăsase la p‚r‚ul Besor. Ei au ieşit Ónaintea lui David şi Ónaintea poporului care era cu el. David s-a apropiat de ei, şi i-a Óntrebat de sănătate.

Toţi oamenii răi şi de nimic dintre cei ce merseseră cu David au luat cuv‚ntul şi au zis: ÑFiindcă n-au venit cu noi, să nu le dăm nimic din prada pe care am scăpat-o, ci doar să-şi ia fiecare nevasta şi copiii, şi să plece.î Dar David a zis: ÑSă nu faceţi aşa, fraţilor, cu ce ne-a dat Domnul; căci El ne-a păzit şi a dat Ón m‚inile noastre ceata care venise Ómpotriva noastră.

Şi cine v-ar asculta Ón privinţa aceasta? Partea trebuie să fie aceeaşi at‚t pentru cel ce s-a pogor‚t pe c‚mpul de bătaie c‚t şi pentru cel ce a rămas la calabal‚curi; s-o Ómpartă deopotrivă.

Lucrul acesta a rămas de atunci şi p‚nă Ón ziua de azi o lege şi un obicei Ón Israel.

C‚nd s-a Óntors la Ţiclag, David a trimis o parte din pradă bătr‚nilor lui Iuda, prietenilor săi, spun‚ndu-le aceste cuvinte: ÑIată darul pe care vi-l fac din prada luată de la vrăjmaşii Domnului!î A trimis celor din Betel, celor din Ramot de la miază zi, celor din Iatir, celor din Aroer, celor din Sifmot, celor din Eştemoa, celor din Racal, celor din cetăţile Ierahmeeliţilor, celor din cetăţile Cheniţilor, celor din Horma, celor din Cor-Aşan, celor din Atac, celor din Hebron, şi Ón toate locurile pe care le străbătuse David cu oamenii lui.