2 Chronicles, глава 18

Iosafat a avut bogăţii şi slavă din belşug, şi s-a Óncuscrit cu Ahab.

După c‚ţiva ani, s-a pogor‚t la Ahab Ón Samaria. Ahab a tăiat pentru el şi pentru poporul care era cu el un mare număr de oi şi boi, şi l-a rugat să se suie la Ramot din Gallad.

Ahab, Ómpăratul lui Israel, a zis lui Iosafat, Ómpăratul lui Iuda: ÑVrei să vii cu mine la Ramot Ón Galaad?î Iosafat i-a răspuns: ÑEu ca tine, şi poporul meu ca poporul tău, vom merge la luptă Ómpotriva lui cu tine.î Apoi Iosafat a zis Ómpăratului lui Israel: ÑŒntreabă acum, te rog, cuv‚ntul Domnului.î Œmpăratul lui Israel a str‚ns pe prooroci, Ón număr de patru sute, şi le-a zis: ÑSă ne ducem la luptă Ómpotriva Ramotului din Galaad, sau să-mi văd de treabă?î Şi ei au răspuns: ÑSuie-te, şi Dumnezeu o va da Ón m‚inile Ómpăratului.î Dar Iosafat a zis: ÑNu mai este aici nici un prooroc al Domnului, prin care să-L putem Óntreba?î Œmpăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: ÑMai este un om prin care am putea să Óntrebăm pe Domnul; dar Ól urăsc, căci nu-mi proroceşte nimic bun, nu proroceşte niciodată dec‚t rău: este Mica, fiul lui Imla.î Şi Iosafat a zis: ÑSă nu vorbească aşa Ómpăratul!î Atunci Ómpăratul lui Israel a chemat un dregător, şi i-a zis: ÑTrimite să vină Óndată Mica, fiul lui Imla.î Œmpăratul lui Israel şi Iosafat, Ómpăratul lui Iuda, şedeau fiecare pe scaunul lui de domnie, Ómbrăcaţi cu hainele lor Ómpărăteşti; şedeau Ón locul de la intrarea porţii Samariei. Şi toţi proorocii proroceau Ónaintea lor.

Zedechia, fiul lui Chenaana, Óşi făcuse nişte coarne de fier, şi a zis: ÑAşa vorbeşte Domnul: ÑCu aceste coarne, vei bate pe Sirieni p‚nă Ói vei nimici.î Şi toţi proorocii au prorocit la fel, zic‚nd: ÑSuie-te la Ramot Ón Galaad, căci vei avea izb‚ndă şi Domnul o va da Ón m‚inile Ómpăratului.î Solul care se dusese să cheme pe Mica, i-a vorbit aşa: ÑIată, proorocii cu un g‚nd prorocesc de bine Ómpăratului; cuv‚ntul tău să fie dar ca şi cuv‚ntul fiecăruia din ei! Vesteşte de bine!î Mica a răspuns: ÑViu este Domnul că voi vesti ce va spune Dumnezeul meu.î C‚nd a venit la Ómpărat, Ómpăratul i-a zis: ÑMica, să ne ducem la luptă Ómpotriva Ramotului din Galaad, sau să-mi văd de treabă?î El a răspuns: ÑSuiţi-vă! Căci veţi avea izb‚ndă, şi vor fi daţi Ón m‚inile voastre.î Şi Ómpăratul i-a zis: ÑDe c‚te ori va trebui să te pun să juri că nu-mi vei spune dec‚t adevărul Ón Numele Domnului?î Mica a răspuns: ÑVăd tot Israelul risipit pe munţi, ca nişte oi care n-au păstor; şi Domnul a zis: ÑOamenii aceştia n-au stăp‚n, fiecare să se Óntoarcă Ón pace acasă!î Œmpăratul lui Israel a zis lui Iosafat: ÑNu ţi-am spus eu? El nu-mi proroceşte nimic bun, nu-mi proroceşte dec‚t rău.î Şi Mica a zis: ÑAscultaţi dar cuv‚ntul Domnului! Am văzut pe Domnul st‚nd pe scaunul Său de domnie, şi toată oastea cerurilor st‚nd la dreapta şi la st‚nga Lui.

Şi Domnul a zis: ÑCine va amăgi pe Ahab, Ómpăratul lui Israel, ca să se suie la Ramot Ón Galaad şi să piară acolo?î Au răspuns unul Óntr-un fel, altul Óntr-altul.

Şi un duh a venit şi s-a Ónfăţişat Ónaintea Domnului, şi a zis: ÑEu Ól voi amăgi.î Domnul i-a zis: ,Cum?í ,Voi ieşií, a răspuns el, ,şi voi fi un duh de minciună Ón gura tuturor proorocilor lui.í Domnul a zis: ÑŒl vei amăgi, şi vei izbuti; ieşi, şi fă aşa.î Şi acum, iată că Domnul a pus un duh de minciună Ón gura proorocilor tăi care sunt de faţă. Dar Domnul a vorbit rău Ómpotriva ta.î Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz, şi a zis: ÑPe ce drum a ieşit duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?î Mica a răspuns: ÑVei vedea Ón ziua c‚nd vei umbla, din odaie Ón odaie, ca să te ascunzi.î Œmpăratul lui Israel a zis: ÑLuaţi pe Mica, şi duceţi-l la Amon, căpetenia cetăţii, şi la Ioas, fiul Ómpăratului.

Şi spuneţi: ÑAşa vorbeşte Ómpăratul: ÑBăgaţi pe omul acesta Ón temniţă, şi hrăniţi-l cu p‚inea şi cu apa Óntristării, p‚nă mă voi Óntoarce Ón pace.î Şi Mica a zis: ÑDacă te vei Óntoarce Ón pace, n-a vorbit Domnul prin mine!î Apoi a mai zis: ÑVoi, toate popoarele, auziţi!î Œmpăratul lui Israel şi Iosafat, Ómpăratul lui Iuda, s-au suit la Ramot Ón Galaad.

Œmpăratul lui Israel a zis lui Iosafat: ÑVreau să-mi schimb hainele ca să mă duc la luptă; dar tu, Ómbracă-te cu hainele tale.î Şi Ómpăratul lui Israel şi-a schimbat hainele, şi s-au dus la luptă.

Œmpăratul Siriei dăduse următoarea poruncă mai marilor peste carele lui: ÑSă nu vă luptaţi nici cu cel mic nici cu cel mare, ci să vă luptaţi numai cu Ómpăratul lui Israel.î C‚nd au zărit mai marii carelor pe Iosafat, au zis: ÑEste Ómpăratul lui Israel.î Şi l-au Ónconjurat ca să lupte cu el. Iosafat a scos un ţipăt. Domnul l-a ajutat, şi Dumnezeu i-a Óndepărtat de la el.

Mai marii carelor, văz‚nd că nu era Ómpăratul lui Israel, s-au depărtat de el.

Atunci un om a tras cu arcul la Ónt‚mplare, şi a lovit pe Ómpăratul lui Israel Óntre Óncheieturile armăturii. Œmpăratul a zis celui ce-i m‚na carul: ÑŒntoarce, şi scoate-mă din c‚mpul de bătaie, căci sunt rănit.î Lupta a fost Ónverşunată Ón ziua aceea. Œmpăratul lui Israel a stat Ón car, Ón faţa Sirienilor, p‚nă seara, şi a murit pe la apusul soarelui.