2 Chronicles, глава 5

Astfel a fost isprăvită toată lucrarea pe care a făcut-o Solomon pentru Casa Domnului. Apoi a adus argintul, aurul şi toate uneltele pe care le Ónchinase Domnului tatăl său David, şi le-a pus Ón vistieriile Casei lui Dumnezeu.

Atunci Solomon a str‚ns la Ierusalim pe bătr‚nii lui Israel şi pe toate căpeteniile seminţiilor, pe capii familiilor copiilor lui Israel, ca să mute din cetatea lui David, adică din Sion, chivotul legăm‚ntului Domnului.

Toţi bărbaţii lui Israel s-au adunat la Ómpărat, pentru sărbătoarea din luna a şaptea.

C‚nd au ajuns toţi bătr‚nii lui Israel, Leviţii au ridicat chivotul.

Au adus chivotul, cortul Ónt‚lnirii, şi toate uneltele sfinte care erau Ón cort: preoţii şi Leviţii le-au dus.

Œmpăratul Solomon şi toată adunarea lui Israel, chemată la el, a stat Ónaintea chivotului. Au jertfit oi şi boi, care nu se pot nici socoti, nici număra, din pricina mulţimii lor.

Preoţii au dus chivotul legăm‚ntului Domnului la locul lui, Ón sf‚ntul locaş al casei, Ón Locul prea sf‚nt, sub aripile heruvimilor.

Heruvimii aveau aripile Óntinse peste locul chivotului, şi acopereau chivotul şi drugii lui pe deasupra.

Drugilor li se dăduse o astfel de lungime Ónc‚t capetele lor se vedeau la o depărtare de chivot dinaintea sf‚ntului locaş, dar nu se vedeau de afară. Chivotul a fost acolo p‚nă Ón ziua de azi.

Œn chivot nu erau dec‚t cele două table, pe care le pusese acolo Moise, Ón Horeb, c‚nd a făcut Domnul legăm‚nt cu copiii lui Israel, la ieşirea lor din Egipt.

Œn clipa c‚nd au ieşit preoţii din Locul sf‚nt, ñ căci toţi preoţii de faţă se sfinţiseră fără să mai ţină şirul cetelor, şi toţi Leviţii care erau c‚ntăreţi: Asaf, Heman, Iedutun, fiii şi fraţii lor, Ómbrăcaţi Ón in subţire, stăteau la răsăritul altarului cu chimvale, alăute şi harfe, şi aveau cu ei o sută douăzeci de preoţi care sunau din tr‚mbiţe; ñ şi c‚nd cei ce sunau din tr‚mbiţe şi cei ce c‚ntau, unindu-se Óntr-un glas ca să mărească şi să laude pe Domnul, au sunat din tr‚mbiţe, chimvale şi celelalte instrumente, şi au mărit pe Domnul prin aceste cuvinte: ÑCăci este bun, căci Óndurarea Lui ţine Ón veci!î Ón clipa aceea, casa, şi anume Casa Domnului, s-a umplut cu un nor.

Preoţii n-au putut să mai stea acolo ca să facă slujba, din pricina norului; căci slava Domnului umpluse Casa lui Dumnezeu.