Book of Job, глава 5

Strigă acum! Cine Óţi va răspunde? Căruia dintre sfinţi Ói vei vorbi?

Nebunul piere ucis de m‚nia lui, prostul moare ucis de aprinderea lui.

Am văzut pe un nebun prinz‚nd rădăcină; apoi deodată i-am blestemat locuinţa.

Fiii lui n-au noroc, sunt călcaţi Ón picioare la poartă, şi nimeni nu i scapă!

Secerişul lui este m‚ncat de cei flăm‚nzi, care vin să-l ia chiar şi din spini, şi averile lui sunt Ónghiţite de oameni Ónsetaţi.

Nenorocirea nu răsare din ţăr‚nă, şi suferinţa nu Óncolţeşte din păm‚nt.

Omul se naşte ca să sufere, după cum sc‚nteia se naşte ca să zboare.

Eu aş alerga la Dumnezeu, lui Dumnezeu i-aş spune necazul meu.

El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.

El varsă ploaia pe păm‚nt, şi trimite apă pe c‚mpii.

El Ónalţă pe cei smeriţi, şi izbăveşte pe cei necăjiţi.

El nimiceşte planurile oamenilor vicleni, şi m‚inile lor nu pot să le Ómplinească.

El prinde pe cei Ónţelepţi Ón viclenia lor, şi planurile oamenilor Ónşelători sunt răsturnate: dau peste Óntuneric Ón mijlocul zilei, b‚jb‚ie ziua Ón amiaza mare ca noaptea.

Astfel, Dumnezeu ocroteşte pe cel slab Ómpotriva ameninţărilor lor, şi-l scapă din m‚na celor puternici.

Aşa Ónc‚t nădejdea sprijineşte pe cel nenorocit, iar fărădelegea Óşi Ónchide gura.

Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic.

El face rana, şi tot El o leagă; El răneşte, şi m‚na Lui tămăduieşte.

De şase ori te va izbăvi din necaz, şi de şapte ori nu te va atinge răul.

El te va scăpa de moarte Ón vreme de foamete, şi de loviturile sabiei Ón vreme de război.

Vei fi la adăpost de biciul limbii, vei fi fără teamă c‚nd va veni pustiirea.

Vei r‚de de pustiire ca şi de foamete, şi nu vei avea să te temi de fiarele păm‚ntului.

Căci vei face legăm‚nt p‚nă şi cu pietrele c‚mpului, şi fiarele păm‚ntului vor fi Ón pace cu tine.

Vei avea fericire Ón cortul tău, Óţi vei găsi turmele Óntregi, Óţi vei vedea săm‚nţa cresc‚ndu-ţi, şi odraslele Ónmulţindu-se ca iarba de pe c‚mp.

Vei intra Ón morm‚nt la bătr‚neţe, ca snopul str‚ns la vremea lui.

Iată ce am cercetat, şi aşa este! Ascultă, că sunt spre folosul tău!î