Proverbs of Solomon, глава 14

Femeia Ónţeleaptă Óşi zideşte casa, iar femeia nebună o dăr‚mă cu Ónseşi m‚inile ei. ñ Cine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul, dar cine apucă pe căi str‚mbe, Œl nesocoteşte. ñ Œn gura nebunului este o nuia pentru m‚ndria lui, dar pe Ónţelepţi Ói păzesc buzele lor. ñ Unde nu sunt boi, ieslea răm‚ne goală, dar puterea boilor aduce belşug de roade. ñ Un martor credincios nu minte, dar un martor mincinos spune minciuni.

Batjocoritorul caută Ónţelepciunea şi n-o găseşte, dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor. ñ Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa. ñ Œnţelepciunea omului chibzuit Ól face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi Ói Ónşeală pe ei Ónşişi. ñ Cei nesocotiţi glumesc cu păcatul, dar Óntre cei fără prihană este bunăvoinţă. ñ Inima Óşi cunoaşte necazurile, şi nici un străin nu se poate amesteca Ón bucuria ei. ñ Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor fără prihană va Ónflori. ñ Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. ñ De multe ori chiar Ón mijlocul r‚sului inima poate fi m‚hnită, şi bucuria poate sf‚rşi prin necaz. ñ Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui, şi omul de bine se satură şi el de ce este Ón el. ñ Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. ñ Œnţeleptul se teme şi se abate de la rău, dar nesocotitul este Óng‚mfat şi fără frică. ñ Cine este iute la m‚nie face prostii, şi omul plin de răutate se face ur‚t. ñ Cei proşti au parte de nebunie, dar oamenii chibzuiţi sunt Óncununaţi cu ştiinţă. ñ Cei răi se pleacă Ónaintea celor buni, şi cei nelegiuiţi Ónaintea porţilor celui neprihănit. ñ Săracul este ur‚t chiar şi de prietenul său, dar bogatul are foarte mulţi prieteni. ñ Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. ñ Œn adevăr cei ce g‚ndesc răul se rătăcesc. dar cei ce g‚ndesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.

Oriunde se munceşte este şi c‚ştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. ñ Bogăţia este o cunună pentru cei Ónţelepţi, dar cei nesocotiţi n-au altceva dec‚t nebunie. ñ Martorul care spune adevărul scapă suflete, dar cel Ónşelător spune minciuni. ñ Cine se teme de Domnul are un sprijin tare Ón El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El. ñ Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii. ñ Mulţimea poporului este slava Ómpăratului, lipsa poporului este pieirea voievodului. ñ Cine este Óncet la m‚nie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii. ñ O inimă liniştită este viaţa trupului, dar pizma este putrezirea oaselor. ñ Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. ñ Cel rău este dobor‚t de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde. ñ Œnţelepciunea se odihneşte Óntr-o inimă pricepută, dar Ón mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol. ñ Neprihănirea Ónalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor. ñ Un Ómpărat are plăcere de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocară, Ól atinge m‚nia lui.