Ce frumoasă eşti, iubito, ce frumoasă eşti! Ochii tăi sunt ochi de porumbiţă, sub marama ta. Părul tău este ca o turmă de capre, poposită pe coama muntelui Galaad.

Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi tunse, care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi nici una din ele nu este stearpă.

Buzele tale sunt ca un fir de c‚rm‚z, şi gura ta este drăguţă; obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub marama ta.

G‚tul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme; o mie de scuturi at‚rnă de el, toate scuturi de viteji.

Am‚ndouă ţ‚ţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare, care pasc Óntre crini.

P‚nă se răcoreşte ziua, şi p‚nă fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, şi la tine, deal de tăm‚ie.

Eşti frumoasă de tot, iubito, şi n-ai nici un cusur.

Vino cu mine din Liban, mireaso, vino cu mine din Liban! Priveşte din v‚rful muntelui Amana, din v‚rful muntelui Senir şi Hermon, din vizuinile leilor, din munţii pardoşilor!

Mi-ai răpit inima, soro, mireaso, mi-ai răpit inima numai cu o privire, numai cu unul din lănţişoarele de la g‚tul tău!

Ce lipici Ón dezmierdările tale, soro, mireaso! Dezmierdările tale preţuiesc mai mult dec‚t vinul, şi miresmele tale sunt mai plăcute dec‚t toate miroznele!

Miere picură din buzele tale, mireaso, miere şi lapte se află sub limba ta, şi mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.

Eşti o grădină Ónchisă, soro, mireaso, un izvor Ónchis, o f‚nt‚nă pecetluită.

Odraslele tale sunt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade, mălini negri şi nard; nard şi şofran, trestie mirositoare şi scorţişoară, cu tot felul de tufari de tăm‚ie, smirnă şi aloe, cu cele mai alese miresme.

O f‚nt‚nă din grădini, un izvor de ape vii, ce curge din Liban.

Scoală-te, crivăţule! Vino, v‚ntule de miazăzi! Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! ñ Să intre iubitul meu Ón grădina lui, şi să măn‚nce din roadele ei alese! ñ